Menu

ENESCU VISTO DAGLI ARTISTI - 3D virtual exhibition by ACCADEMIA DI ROMANIA IN ROMA

ENESCU VISTO DAGLI ARTISTI

Tue, 05/04/2021 to Thu, 08/19/2021

curated by:

“La figura umana – intera, busto, ma soprattutto ritratto (frontale, di profilo o semi-profilo) – ha rappresentato un tema costante della creazione plastica, dall’antichità fino ai giorni nostri. Dalla fedele resa fotografica della fisionomia del modello e talvolta, con l’esplorazione dei tratti caratteriali, delle sensazioni e dei sentimenti della persona ritratta (“ritratto psicologico”) – si è arrivato, nell’epoca moderna, alle distorsioni espressioniste, al “ritratto-maschera” o ad astrazioni che rendono il personaggio quasi irriconoscibile.
George Enescu (1881-1955), attraverso la sua personalità titanica, in diverse pose – compositore, violinista, pianista, direttore d’orchestra e professore –, ha attirato, durante la sua vita, numerosi pittori, scultori, grafici che hanno desiderato di immortalare nelle loro opere i tratti del Maestro. Anche dopo la sua morte, il famoso musicista ha continuato ad affascinare intere generazioni di artisti.
Il Museo Nazionale “George Enescu” di Bucarest (Palazzo Cantacuzino) conserva nel suo patrimonio un numero significativo di ritratti di George Enescu, maggior parte dei quali donati nel 1967 dalla sua moglie, Maruca Enescu-Cantacuzino (nata Maruca Rosetti-Tescanu). Alcuni sono donazioni dirette di vari artisti (come quello firmato da Fortuna Brulez-Mavromati), e un ritratto (quello firmato da Gheorghe Tomaziu) è stato acquistato ad un’asta pubblica.
La selezione di ritratti inclusa in questa mostra omaggio, che segna, nel 2021, il 140° anniversario dalla nascita di George Enescu, porta in primo piano un nome di grande prestigio, quello del maestro della pittura romena Corneli Baba, che ebbe l’opportunità di vedere Enescu con i propri occhi in un concerto per violino. Il pittore fu poi permanentemente accompagnato dalla cara figura di Enescu” (come avrebbe confessato nel suo diario) e dedicò al geniale musicista un ampio ciclo di opere (disegni e dipinti ad olio – tra cui quello del 1984 qui riprodotto, in cui il musicista è visto dall’alto, come da un balcone di una sala di spettacolo, con il violino sotto il braccio e l’archetto nella mano destra, chinando umilmente la testa di fronte a un pubblico invisibile).
Nella mostra sono presenti altresì opere di artisti meno conosciuti oggi: Silvan Ionescu e Gheorghe Tomaziu (con abbozzi ad inchiostro della testa sorpreso di profilo, impressionante per la spontaneità della linea) o del francese Fernand Cormon (con un olio su tela del 1905, che illustra il volto del giovane Enescu, che in quell’anno aveva composto la sua prima sinfonia, Sinfonia no. 1 in Mi bemolle maggiore, Op. 13, e che si era già fatto un nome sulla scena internazionale, grazie ai suoi concerti a Parigi). Di notevole pregio sono anche le effigie di Enescu realizzate a disegno (matita o carbone) da diverse artiste: Rodica Teodorescu Ciocârdel, Fortuna Brulez-Mavromati (che ha anche illustrato in 32 tavole il volume „Georges Enesco”, pubblicato in francese, nel 1947, con una prefazione di Petru Comărnescu), Ninette Carteret, Florica Apostoleanu Teișanu.
Da segnalare anche un ritratto del Maestro fatto nel 1946: si tratta di un disegno su carta eseguito da un autore rimasto sconosciuto e che, in basso, reca la dedica Dall’equipaggio della nave „Ardeal”, cha ha avuto l’onore di accompagnarvi sulle acque dell’Atlantico, 3 ottobre [1]946), ricordando così uno dei tanti viaggi del musicista negli Stati Uniti.
La figura di Enescu rende così la felice congiunzione tra le arti visive e l’universo musicale.

(Eduard Andrei, storico dell’arte)

_________________________________________

„Figura umană – întreagă, bust, dar mai ales portret (din față, din profil sau semi-profil) – a reprezentat o temă constantă a creației plastice, din cele mai vechi timpuri și până azi. De la redarea fidelă, în manieră fotografică, a fizionomiei modelului – și uneori, cu explorarea trăsăturilor de caracter, a trăirilor și sentimentelor celui portretizat („portretul psihologic”) – s-a ajuns, în epoca modernă, la deformări de tip expresionist, la „portretul-mască” sau la abstractizări care fac personajul aproape irecognoscibil.
George Enescu (1881-1955), prin personalitatea lui titanică, în diferite ipostaze – de compozitor, violonist, pianist, dirijor, pedagog –, a atras, încă din timpul vieții, numeroși pictori, sculptori, graficieni, care au dorit să îi imortalizeze trăsăturile prin operele lor. Chiar și după moarte, celebrul muzician a continuat să fascineze generații întregi de artiști. Așa se face că Muzeul Național „George Enescu” din București (Palatul Cantacuzino) deține în patrimoniul său un număr semnificativ de portrete ale lui Enescu, majoritatea fiind donate în 1967 de către soția sa, Maruca Enescu-Cantacuzino (născută Maruca Rosetti-Tescanu). Câteva sunt donații directe ale artiștilor (precum cel semnat de Fortuna Brulez-Mavromati), iar un portret (cel de Gheorghe Tomaziu) a fost achiziționat de pe piața de artă, la o licitație.
Selecția de portrete cuprinsă în această expoziție omagială, care marchează împlinirea, în 2021, a 140 de ani de la nașterea lui George Enescu, readuce în prim-plan un nume de rezonanță, cel al maestrului picturii românești Corneliu Baba, care a avut șansa de a-l vedea pe Enescu cu ochii lui, într-un concert de vioară. Pictorul a fost însoțit apoi permanent de „obsesia siluetei dragi a lui Enescu” (după cum a mărturisit în jurnalul său) și i-a dedicat muzicianului de geniu un amplu ciclu de lucrări (desene și picturi în ulei – între care cea reprodusă aici, din 1984, în care muzicianul este văzut de undeva de sus, parcă din balconul unei săli de spectacol, cu vioara sub braț și arcușul în mâna dreaptă, înclinându-și umil capul în fața unui public nevăzut).
Totodată, figurează lucrări ale unor artiști mai puțin cunoscuți azi: Silvan Ionescu și Gheorghe Tomaziu (cu crochiuri în tuș̦ ale capului surprins din profil, impresionante prin spontaneitatea liniei) sau francezul Fernand Cormon (cu un ulei pe pânză din 1905, ilustrând chipul tânărului Enescu, care în acel an compusese prima sa simfonie, Simfonia nr. 1 în Mi bemol major, Op. 13, și care se făcuse deja cunoscut prin concertele sale la Paris). Sunt de remarcat, în egală măsură, efigiile lui Enescu realizate în desen (creion sau cărbune) de mai multe artiste-femei: Rodica Teodorescu Ciocârdel, Fortuna Brulez-Mavromati (care a și ilustrat cu 32 de planșe volumul „Georges Enesco”, publicat în franceză, în 1947, cu o prefață de Petru Comarnescu), Ninette Carteret, Florica Apostoleanu Teișanu.
Reține atenția și un portret al lui Enescu din 1946, desen pe hârtie executat de un autor rămas necunoscut și care, în partea inferioară, conține dedicația olografă: Din partea echipajului vaporului „Ardeal”, care a avut cinstea să vă însoțească pe apele Atlanticului, 3 octombrie [1]946, amintind astfel despre una dintre multiplele călătorii în Statele Unite ale muzicianului.
Figura lui Enescu face astfel fericita conjuncție dintre artele vizuale și universul muzicii.”

(Eduard Andrei, istoric de artă)

Do you like the exhibition?

Cookies help us to provide certain features and services on our website. By using the website, you agree that we use cookies. Privacy policy